Ce se întâmplă cu XC?
Question
Ce se întâmplă cu XC actual? Majoritatea concursurilor au crescut în dificultate. Multe dintre ele au acest traseu dificil chiar în prima parte, deci obligatoriu pentru toate categoriile de participanți. Oare nu ar trebui să fie la final și obligatoriu pentru cei experimentați? De asemenea, se mai justifică achiziția unei biciclete xc entry level sau mid-level? Că, urmărind acest trend, o bicicletă downcoutry, care e și mai scumpă, e mai potrivită. Dar oare, in acest fel, nu se privează de participare și cei care sunt doar entuziaști și nu competitivi?
Raspunsuri ( 2 )
E bună întrebarea ta, dar răspunsul este destul de complex și mai contează și pe cine întrebi. 🙂 O să fac o mică introducere: prin 2017 dacă nu mă înșel, eram la Albstadt pentru Cupa Mondială de XCO. Înainte de acest eveniment, avea loc un maraton pentru amatori, în principal oameni de vârsta a doua, copii și dacă îmi amintesc bine, chiar femei însărcinate. Pentru că acest eveniment se suprapunea peste prezentarea celor de la Merida, la care eram invitați, ne-au dat cea mai ușoară bicicletă de XC s-o testăm în cadrul maratonului. În plus de asta, ca jurnaliști, puteam pleca din primul rând la start. Ceea ce mi s-a părut minunat.
Nu au trecut 30 de secunde și am înțeles că toți bătrâneii și copiii nu se joacă și merg incredibil de tare. Dacă era un concurs cu participanți similari în România, cred că la acea vreme reușeam un top 10, să mă bat cu aceste categorii de sportivi. În Germania, am ajuns la pe locul 100 și un pic din vreo 400. Deci, foarte rău. Diferența de nivel dintre amatorii lor și ai noștri mereu m-a frapat. Nu a fost singurul concurs la care am participat și mereu era aceeași poveste.
Acum, revenind pe plaiuri mioritice, personal nu mi se pare că au crescut atât de mult în dificultate concursurile în ultimii 15 ani. Unele chiar au fost simplificate, precum Trofeul Mușcelului, care este un maraton montan – dar au fost nevoiți să-l facă mai simplu ca să vină participanții. Aici evident că se naște o întrebare: vrem progres în ceea ce privește performanța? Dacă da, atunci clar trebuie să fie mai greu, iar cei care participă să vină mai antrenați. Sunt oameni care nu vor să se antreneze mai mult decât o fac? Atunci să opteze pentru un concurs mai simplu, undeva la șes. Sunt zone montane unde efectiv n-ai cum să faci concursurile mai simple decât sunt, pentru că urcările acelea nu pot fi evitate, coborârile nici atât. Acum depinde iarăși de participant: unora le place mult să se lupte cu traseul și pentru ei reprezintă o adevărată provocare. Cei care vor să participe la maratoane, trebuie doar să se uite pe lungimea traseului și diferența de nivel și vor ști exact dacă se descurcă ori ba. Într-un fel, poate că-i privezi. Pe de altă parte, nu ai cum să ridici nivelul. Iar la noi, față de restul Europei, nivelul este incredibil de jos. Eventual mai poți face o categorie cu un traseu montan foarte simplu, însă nu toți organizatorii au pârghiile astea la dispoziție, mai ales că în multe dintre cazuri nu te ajută reflieful să găsești variante prea scurte sau implică mai multă logistică.
Legat de bicicletă, eu astăzi mai particip doar la concursuri de enduro sau downhill, dar dacă ar fi cazul să mai particip la un maraton, la o cursă de XC, clar aș alege un full cu suspensii de 120mm, hai 130mm. În fond, un full cu suspensii de 130mm poate fi foarte distractiv și este o unealtă pe care o poți folosi la mai multe discipline. Şi pentru că ești la nivel de hobby, evident că nu te interesează să faci performanță (căci altfel alegeai o bicicletă cu suspensii de 100mm pentru XC și una cu suspensii de 160mm pentru enduro).
Iti raspund din Spania,salutari,a crescut gradul de dificultate si in concursurile regionale de xc,trasee cu mult mai mare procentaj de single track,atat pe urcare cat si pe coborare,in timpul pandemiei fiecare club,am dat la sapa ca sa avem traseu cat mai atractiv de antrenament.Plus tendinta la nivel mondial in XC se vede(deja sunt multe marci ce scot duble in 120 pentru XC)